Curtea Constituțională a României reprezintă potrivit art. 142 alin. (1) din Constituție ,,[…] garantul supremației Constituției”.
Mai departe, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, printre altele , Curtea Constituțională d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
Ca efecte, Deciziile Curții Constituționale, conform art. 147 alin. (1) din Constituție, prevede: Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, Curtea Constituțională este limitată la criterii de constituționalitate ale actelor legislative și nu poate interpreta și asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, aceste atribuții fiind atribuite în mod clar Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în lumina art. 126 alin. (3) din Constituție, […] asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
Mai mult decât atât, Codul de Procedură Civilă prevede în mod expres modalitatea în care se pot interpreta probleme de drept, astfel art. 514 și urm. Cod Procedură Civilă referitor la Recursul în interesul legii, sau art. 519 și urm. Cod Procedură Civilă, privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În concluzie, o ingerință a Curții Constituționale în materia interpretării și aplicării unitare a legii în locul sau dublând atribuțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă un factor destabilizant al ordinii de drept și al principiului separației puterilor în stat.
Deciziile Curții Constituționale trebuie interpretate doar din perspectiva constituționalității sau a neconstituționalității chestiunilor dezlegate prin acestea și nicidecum, preluate în vederea interpretării și aplicării legilor care sunt constituționale.